• 
• GRADINA
• PLANTE
• POMI
• FLORI
• SANATATE

Duminica, 16 Aprilie 2006

Calciul este cunoscut de toti pentru importanta lui in constituirea si intretinerea oaselor. Actiunea calciului se exercita, de asemenea, asupra dintilor, tendoanelor, nucleelor celulare, echilibrului sanguin si humoral.

Este indicat in cazurile de oboseala, in afectiunile pulmonare (tuberculoza), adenite, in anumite stari nervoase. De asemenea, calciul este antidegenerativ si indicat in canceroza.

In general, o alimentatie bogata in cruditati ajunge sa mentina echilibrul calcic al organismului, cu conditia ca o "insorire" suficienta sa-i fie asigurata.

Doza zilnica utila de calciu este de circa 800 mg.

Calciul exista in numeroase vegetale: griu, ovaz, nuca, aluna, migdala. morcov, varza, spanac, telina, cartof, ceapa, nap si de asemenea in lapte, brinzeturi aceste izvoare incomparabile, precum si in polen.

Conform unor studii calciul reprezinta aproximativ 1,65% din greutatea corpului, 99% fiind inclus in schelet, unde reprezinta cea 36% din materia minerala a osului si este adus prin alimentatie.

Brinza si laptele ramin esentiale (1 g de calciu in 100 g de brinza, 100 — 120 mg in 100 g de lapte). Apa si vinul contin pina la 300 mg.

Nevoile organismului in calciu fiind evaluate la 0,40 g pina la 2 g pe zi, ne dam seama ca medicamentele care isi propun sa-l aduca in organism joaca un rol neglijabil in echilibrul calcic al unui individ.

Asimilarea normala, de catre organism, a calciului alimentar este cea mai indicata. Daca, din diverse cauze, calciul organic sufera grave perturbatii, daca asimilarea lui se arata defectuoasa, calciul in fiole sau in drajeuri poate avea, oare vreo sansa sa lecuiasca anomalia aceasta? De multa vreme se stie ca nu poate fi vorba de asa ceva.

Indispensabil coagularii sanguine, calciul exercita o actiune importanta asupra sistemului nervos in sensul reglarii echilibrului sau si se dovedeste necesar bunei functionari a sistemului vagosimpatic, carenta in calciu evidentiindu-se si pe electrocardiograma.

In privinta terapeuticii cu calciu, iata citeva precizari:

- marea problema rezida nu in aportul, ci in deficienta circuitului de utilizare (importanta hormonilor si a vitaminelor);

- oxidul de calciu mineral este inutilizabil pentru animal, iar calciul excesiv este un agent de decalcificare, caci impiedica utilizarea calciului din lapte, din oua etc;

- injectiile intravenoase cu calciu nu permit fixarea calciului, nici recalcificarea. Cu exceptia cazului de tetanie acuta este preferabil sa se recurga la sursele alimentare.

Alimentarea, vitaminele, hormonii, glandele endocrine, enzimele, proteinele, fosforul etc... totul se interfereaza in absorbtia, fixarea si eliminarea calciului. Se dovedeste ca echilibrul organismului se situeaza pe o linie destul de "ingusta" intre exces si carenta.

Si cum orice lucru poarta in el contrariul lui, este important sa avem o mare prudenta in tratamente, care risca uneori sa creeze dezechilibre si chiar accidente ireversibile.