• 
• GRADINA
• PLANTE
• POMI
• FLORI
• SANATATE

Limba-mielului este o planta interesanta. Infloreste toata vara si nu este deloc pretentioasa. Creste in locuri insorite, pe marginea drumurilor, pe terenurile virane si in gradini, unde cei care nu-i cunosc virtutile terapeutice o considera dusmanul florilor. Dar sa facem prezentarile: limba-mielului stie multe secrete. E doctor, bucatar si petitor.

Sanatate si tinerete fara batranete

Uleiul din seminte de limba mielului contine un acid gras - acidul gamalinoleic, un foarte bun antiinflamator si antioxidant. Este folosit in tratarea alcoolismului, diabetului si chiar a sclerozei in placi, in hiperactivitate infantila, tulburari cardiovasculare sau premenstruale, astenie, epuizare fizica generala si sexuala. In cosmetica, e considerat un elixir de tinerete fara batranete.

Retete celebre

Frunzele de limba-mielului se folosesc mai degraba in stare proaspata (in stare uscata sau congelata - niciodata, pentru ca isi pierd gustul; chiar si prin fierbere isi pierd aroma). Daca vreti sa le depozitati, singura varianta este sa puneti frunzele tinere si proaspete in borcane cu otet. Limba-mielului este cunoscuta si folosita in multe bucatarii din Europa Centrala. In Germania, Frankfurter Grune Sauce, care se consuma alaturi de carne fiarta, peste, cartofi fierti si legume, contine iarba-mielului. In Franta, sosul ce contine iarba-mielului se numeste Sauce Vert. Celebra bucatarie de pe Sena foloseste limba-mielului de mult timp. Francezii pun florile plantei in cocteiluri pe baza de gin ori le consuma confiate.

Spanac cu gust de castravete - chiar daca rasare in luna pacalelilor, aceasta nu este o gluma - frunzele si florile au un puternic miros de castravete si un gust dulce-acrisor, ceea ce le recomanda in preparate culinare. Doar frunzele tinere culese inainte de a creste perii aspri si intepatori sunt recomandate a fi fierte. Acestea se oparesc si se taie fasii, apoi se gatesc la fel ca frunzele de spanac sau stevie.

Vinul petitor

Se spune ca, daca florile plantei sunt puse in vin au... alt efect. Pe vremuri, barbatilor care nu se lasau dusi la altar li se puneau flori de limba-mielului in vin ca sa li se faca de insurat. Explicatia stiintifica: fiind diuretica, planta stimuleaza glandele suprarenale si producerea de adrenalina. Iar omului fericit i se face chef de insuratoare!

Oblojeste reumatismul

Bunicii nostri puneau florile si frunzele acestei plante pe rani. Decoctul il luau ca sa amelioreze starea de sanatate in timpul varsatului si a scarlatinei, dar si cand se pricopseau cu vreo infectie urinara. Ceaiul din flori, frunze sau radacini era folosit in raceli, raguseli, dar si contra retentiei urinare. Tot batranii stiau ca limba-mielului intareste memoria, detoxifica organismul si e usor euforizanta. N-ar trebui consumata de femeile insarcinate sau de cele care alapteaza, de cei diagnosticati cu tulburari hemoragice sau de cei care urmeaza sa fie supusi unei interventii chirurgicale (creste riscul de hemoragie).

Ca sa evitati trecerea perilor de pe frunzele plantei in produsul final, strecurati preparatele printr-o panza deasa.

Preparate naturiste

Infuzie - puneti 250 ml de apa clocotita peste doua lingurite de flori, lasati zece minute acoperit, apoi strecurati. Consumati 2-3 cani pe zi in caz de retentie urinara, raceala, iritatii in gat, chiar si raguseala, migrene, depresie, boli de stomac, boli hepatice, insuficienta renala, insomnie.

Macerat - puneti 1/2 litru de vin peste 20g de planta maruntita, lasati 7-8 zile, apoi strecurati. Beti cate un paharel zilnic, ca tonic general, depurativ, diuretic, in bronsita, tuse.

Pulbere - dati planta intreaga prin rasnita de cafea si luati cate o lingurita din pulberea rezultata in fiecare dimineata. Tineti-o in gura zece minute, apoi inghititi-o cu putina apa. Tratamentul cu pulbere ajuta in reglarea transpiratiilor abundente, eczemelor si reumatismului.