• 
• GRADINA
• PLANTE
• POMI
• FLORI
• SANATATE

Duminica, 16 Aprilie 2006

Manganul, in ciuda slabei lui prezente (0,0001 % in organism) este un element capital.

Constituent al diverselor sisteme enzimatice, reglator glandular important in crestere, activ in metabolismul zaharurilor, grasimilor si protidelor, el favorizeaza functiile hepatice si renale, accelereaza arderile, ajuta la fixarea mineralelor (metabolismul calciului), a fierului, a vitaminelor.

Este legat de actiunea complexului vitaminic B: in beri-beriul experimental, vitamina B1 in absenta manganului, nu aduce nici o regresie a tulburarilor.

Gasim mangan in diverse cereale, in creson, in varza, in telina, in morcov, in ceapa, in papadie, in cartof, in polen.

Vegetalele contin mangan de la 0,3 mg la 17,6 mg la kg, mai ales in organele reproducatoare.

Animalele contin 0,2 mg pina la 4 mg la kg, mai ales in ficat, in muschi, in singe.

Nevoile cotidiene sint, pentru copil, de 0,2 pina la 0,3 mg de kg corp. Sugarul are nevoie de 6 mg pe zi.

Carenta manganului poate provoca o anemie ireductibila si tulburari in functiile de reproducere.

In tratament, cataliza manganica este frecvent utilizata, poate pentru ca manganul este oligoelementul cunoscut din vremurile cele mai indepartate.

El este indicat in toate cazurile de alergii: astm, migrene, eczema, urticarii, intolerante diverse.

Este unul dintre remediile diatezei artritice si un desensibilizant. Se prescrie in reumatismul inflamatoriu si gutos, in reumatismul concomitent cu menopauza, in migrene, astm, hipertensiune. Este deopotriva folositor in anumite afectiuni cardiovasculare: coronarite, arterite.

Stimuleaza, pe de alta parte, formarea antitoxinelor.

Administrarea lui intareste actiunea altor tratamente. Se foloseste adesea asociat cu cuprul sau cu cobaltul (astm alergic, sindroame vasculare), cu care actioneaza in mod sinergie.