• 
• GRADINA
• PLANTE
• POMI
• FLORI
• SANATATE

Merisorului i se mai spune si coacaz de munte. Raspandit si in lantul carpatic din judetele Sibiu, Hundedoara, Alba, Brasov, Bistrita-Nasaud, Harghita, Covasna, Buzau, Suceava, Neamt, Prahova si Arges, el este un arbust mic, cu inaltimea de pana la 25 cm, cu tulpina cilindrica, ramificata ca o mana cu multe degete.

Frunzele au forma ovala si sunt mici si lucioase, de culoare verde-inchis, cu mici puncte negre pe spate si tari la pipait.

Merisorul infloreste spre sfarsitul lunii mai, inceputul lunii iunie, atunci cand zapada il lasa sa vada soarele biruitor, avand flori alb-rozalii, sub forma de mici clopotei, care vor fi fecundate de insectele alpine.

Perioada de dezvoltare si coacere a fructului este foarte lunga, de 4-5 luni, ajungand pana-n iarna. Fructele cresc cam 4-5 pe fiecare ramurica, au forma perfect sferica, verzuie, care se coloreaza in rosu-aprins cand incep sa se coaca. Sunt carnoase, avand seminte multe si mici, si au un gust dulceag-acrisor astringent. Cand incepi sa mananci din ele, nu te-ai mai opri, asa sunt de placute la gust si binefacatoare.

De la merisor se recolteaza atat frunzele, cat si micile si delicatele fructe. Frunzele se pot recolta chiar la inceputul lunii septembrie, prin taierea ramurilor, dupa care se pun la uscat in straturi subtiri, in locuri mai umbroase si bine aerisite. Dupa ce se usuca, se aduna prin scuturare si se depoziteaza in pungi de hartie sau in saculeti confectionati din bumbac.

Nu va lacomiti la taierea ramurilor, recoltati numai cat va trebuie, pentru ca sa aveti ce recolta si anul viitor. Fructele merisorului este bine sa fie recoltate mai tarziu, la trecerea dintre toamna spre iarna, cand capata consistenta si culoarea rosu-aprins. La fructe nu este nevoie sa aveti restrictie la cules. Trebuie recoltate bob cu bob, numai cele de culoare rosu-aprins si cele mai marisoare. Se culeg in galetuse sau in pungi de hartie, si nu trebuie folosit, ca la afine, un pieptene special.

Frunzele contin arbutozid, vitamina C, tanin, flavonoide, ericolina si saruri organice, iar fructele contin glucoza si fructoza, fiind o sursa excelenta, rar intalnita, de substante nutritive si minerale, respectiv vitaminele C, B, A.

Tratamente

Din frunze - se face ceai, sub forma de decoct, fiert cinci minute, cu o lingurita de planta la o cana. Se pot consuma doua cani de ceai pe zi, indulcit numai cu miere si ajutat cu o feliuta de lamaie.

Fructele - se consuma proaspete, dar nu mai mult de 100g pe zi, in doua reprize a cate 50g, inainte de masa. Se pot usca si folosi apoi asa, cum se folosesc stafidele, dar nu mai mult de 50g pe zi. Din fructele de merisor se poate face un excelent sirop, preparat numai cu miere poliflora, proportia fiind de unu la patru, adica la un kilogram de fructe de merisor se pun patru kilograme de miere. Se amesteca continutul de cate ori avem ocazia. Dupa cam 30 de zile, in borcan se formeaza un suc rosu-verzui, din care putem sa consumam zilnic cate doua linguri inaintea meselor principale sau putem sa facem sirop cu apa. Dupa terminarea sucului, fructele ramase putem sa le consumam ca atare, inainte de masa. Se pot face si compoturi sau gemuri, dar folosindu-se numai zahar brun, nerafinat.

Precautii

Persoanele aflate in deplasare trebuie sa consume cu prudenta produsele merisorului, deoarece este foarte diuretic. Nu se recomanda consumarea merisorului in timpul sarcinii.

Nu plecati la cules de merisor decat insotiti de cel putin inca o persoana cunoscatoare a locului. Ratacirea pe munte se face foarte usor. De asemenea, urmariti turmele de oi aflate in transhumanta, ca sa nu isi aiba traseul prin locul pe unde recoltati merisor. Cainii ciobanesti sunt rai, mai ales daca nu se afla ciobanul prin apropiere.