• 
• GRADINA
• PLANTE
• POMI
• FLORI
• SANATATE

Vineri, 14 Aprilie 2006

Numeroase proprietati ale legumelor, cerealelor si fructelor se datoreaza constituientilor lor, dintre care fac parte si vitaminele.

A trecut ceva vreme de cind problemele alimentare erau abordate simplist. Organismul animal era asimilat, cu mici deosebiri, cu soba pe care trebuie s-o umpli cu lemne ca sa obtii caldura, sau cu masinile cu aburi, care isi scot din carbuni forma de energie.

In trecut s-a observat ca administrind animalelor o alimentatie fara cele trei elemente energetice de baza, adica protide, materii grase si zaharuri pure, avind sare si apa, acestea piereau si nu puteau sa se reproduca.

In schimb, daca li se completa regimul cu galbenus de ou si cu lapte integral, animalele cresteau normal.

Importanta vitaminelor este intr-adevar capitala: suprimarea vitaminei C atrage dupa sine scorbutul, eliminarea vitaminei A provoaca tulburari ale cresterii si afectiuni oculare care pot duce la orbire; absenta vitaminei B din alimentatie se soldeaza cu aparitia bolii "beri-beri", iar cea a vitaminei D duce la rahitism.

Importanta biologica a vitaminelor, consta in functia lor de cofermenti, care le face in stare sa catalizeze procesele enzimatice ale tesuturilor vii. Viata normala nu poate fi mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factori de nutritie, vitaminele pe care nu le poate sintetiza.

Organismul animal trebuie sa primeasca obligatoriu aceste elemente indispensabile prin intermediul alimentelor. Vitaminele se gasesc, mai mult sau mai putin numeroase si in cantitate mai mare sau mai mica, in aproape toate vegetalele. Stiind aproape toate nevoile organismului — sanatos sau bolnav este lesne a ne adresa, in orice moment, plantelor, fructelor si legumelor celor mai bogate in anumite vitamine.

Cu exceptia citorva cazuri particulare, nu exista riscuri serioase de hipervitaminoza.

Totul se petrece ca si cum organismul ar sti sa utilizeze vitaminele pornind de la ratia alimentara zilnica, treptat, pe masura nevoilor sale, compensind un deficit momentan, stocind in alte parti vitaminele pe care nu le foloseste imediat. Aducindu-i zilnic noi vitamine naturale, putem sa ne ajutam la maximum organismul sa devina sau sa ramina ceea ce dorim sa fie.

Stim de pe acum ca mediul nostru launtric (singe, limfa sau alte componente) este inzestrat cu o netagaduita putere "tampon" care ne pune la adapostul unei acidifieri sau al unei alcalinizari brutale si primejdioase. Tot astfel probabil, se intimpla si cu vitaminele. De altfel, daca organismul nostru n-ar avea mijloace de a se apara si de a se adapta, pentru un timp mai mult sau mai putin indelungat, am suporta ani in sir, fara simptome evidente, ingestia si inhalarea a numeroase otravuri si toxine, la care sint expusi, de obicei, locuitorii marilor orase.

Doua notiuni suplimentare trebuie semnalate:

1) Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale. Anumite afectiuni, care n-au reactionat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantitati mult mai mici de vitamine naturale.

2) Alimentele prea fierte, sterilizate si, in genere, saracite de vitamine, se comporta, ca niste "anti-vitamine", pe care un adaos vitaminic suplimentar nu ajunge totdeauna sa-l neutralizeze. Lucrul este lesne de inteles daca ne reamintim ca alimentele, pentru a fi perfect asimilate, trebuie sa contina ansamblul echilibrat cu care le-a inzestrat natura. Un aliment lipsit de vitaminele lui sau nu poate fi asimilat sau, ca sa fie asimilat, va trebui sa „se serveasca” de vitaminele necesare stocate in organism.

Rezervand zilnic un loc de seama cruditatilor in alimentatie, veti avea din belsug toate vitaminele — A, B, C, D etc. pina la Z, toate cele descoperite pina acum si cele care mai ramin inca de descoperit. Le veti absorbi fara ca macar sa banuiti.

Citeva notiuni complementare ne apar aici indispensabile.

Avitaminozele
adica imprejurarile in care sintem lipsiti total de anumite vitamine — sunt lucruri relativ rare, cel putin la popoarele care beneficiaza de un anumit nivel de viata. Scorbutul si boala "beri-beri" nu mai ating decit populatiile a caror hrana se bazeaza exclusiv pe orez, cind se comite greseala de a inlocui orezul traditional cu orezul decorticat, lipsit de vitamina B.

Hipovitaminozele — deficitul de vitamine
sunt cu duiumul in civilizatiile noastre in care alimentatia, compusa adesea din conserve si din produse "rafinate" este in realitate o capcana, caci prea adesea aduce alimente devitalizate, lipsite de principiile vitale indispensabile, printre care se afla vitaminele.

Hipovitaminozele
exista in timpurile noastre, pentru cine isi da osteneala sa le cerceteze, clipa de clipa, in toate familiile. Unele sint benigne, altele cu urmari mai grave. De altfel, tulburarile provocate nu sint totdeauna raportate la adevarata lor cauza.

Adultii sunt atinsi, dar in principal sufera copiii hraniti cu lapte smintinit, cu rasoluri lipsite de vitamine. Ei platesc, bineinteles, un greu tribut acestor carente vitaminice. Si cit de simplu este sa acordam, in regimul alimentar zilnic, un loc mai larg cruditatilor, legumelor si fructelor diverse, deopotriva drojdiilor alimentare a caror bogatie in vitamine a fost demonstrata de vreme indelungata.